Japonia

Started by Ami, February 11, 2009, 12:52:40 PM

Previous topic - Next topic

sicamin

Ami ,mult succes si te asteptam cu mult drag !

martipan

Vaaai,multumim din nou,de mult intram pe la topicul asta sa vad daca nu cumva mai ai postat si nu am apucat sa vad eu ;D !
Totul a fost superb,pe langa peisaje si locuri de vis,fotografiile au fost foarte bine facute !
Drum bun pana in Polonia , sa fie frumos si distractiv si ...cu multe poze,evident :D !

Ami

Asa cum am promis, vin azi poze cu Kenrokuen Gardenm, una din cele 3 faimoase gradini japoneze. Sper sa va placa! Mie mi-a placut mult. Puteti vedea pozele aici http://ariesami.blogspot.com/2009/09/kenrokuen-garden.html.
Weekend placut! ;D

Claudiu

Multumesc si eu de poze. Superbe imagini, superba arhitectura, superba gradina!
Se observa grija pentru detalii. Pozitia pietrelor e anume gandita sub aspect vizual, chiar si a celor mai micute ce se vad iesite din albia paraului.
In a sasea poza ai un copac cu parte din radacini mari puternic vizibile la suprafata. Asa cresc unii pe acolo? Sau a fost anume plantat asa cand era mai tanar, eventual cu o piatra sub radacini ca in tehnica formarii bonsailor formati cu radacini vizibile la suprafata? Adica cum apar cateodata unii si la noi daca au rasarit si crescut in zona cu piatra.  Daca a fost condus anume asa cand era tanar ai putea sti daca folosesc anume specii pentru asta si ce masuri iau ca sa nu se prabuseasca copacul cand va creste mare. Sau nu e cazul de astfel de masuri?
Totul arata foarte ingijit. Poate din poze nu se observa totul. Totusi ai vazut vreodata oameni care intretin gradina?
Cum trateaza lemnul constructiilor auxiliare (garduri, podete) de se pastreaza asa bine cu culoare naturala (din cate vad cu exceptia celor evident vopsite desigur) sau acolo nu e nevoie de tratament? Ca la noi nu se mentine asa in timp. Folosesc anume esente de la ei?
Vorbeai ca trebuie sa sortezi 1500 de poze. Las ca te ajutam. Da-le incoace ca le sortam noi :) .
Multumesc inca o data.

Ami

 :D Am facut oarecum ordine in poze.
Cat despre intrebari, habar n-am daca au vrut sau nu sa-l planteze asa... am vazut multi copacii cu radacinile la suprafata, cred ca datorita faptului ca dedesubt e... roca. Sincer nu stiu. Si nu am vazut pe absolut nimeni in gradina care sa bibileasca ceva. Probabil o intretin in afara programului care e 7-19. Despre pozitia pietrelor am auzit sincer iar nu pot spune ca stiu ce semnifica... Stiu sigur insa ca imi plac enorm gradinile japoneze si ma relaxeaza extrem o plimbare printr-o astfel de gradina, cat de mica ar fi (gradina).
Imi doresc sa ajung si-n celelalte doua din top 3 din care face parte si asta! :)

Claudiu

Nu cred ca e vorba de semnificatii ale pietrelor in orice situatie. Doar ca le-au aranjat dupa anumite principii de estetica naturala apoi le-au studiat si eventual rearanjat. Desigur pozitia pietrelor mari in gradinile de piatra sau in anumite locuri au anumite semnificatii.
Ai observat cu ce erau legati stalpii de la garduri? Franghie sau ceva natural? Se vede o legatura estetica in cruce peste stalpi care pare a sustine traversa orizontala. Era doar de estetica sau chiar astea tineau traversa orizontala.
Si mie imi plac gradinile astea.
Am citit si despre gradinile micute facute in micile spatii dintre constructii. Cum arata astea? Ai vazut?
Eram sigur ca nu ai vazut pe nimeni ingrijind. Ar tulbura vizitatorul. Poate erau gradinari ninja  anume antrenati sa dispara cand apare vizitatorul  ;D

Ami

Gradinile mici arata cam la fel. Am o prietena (japoneza) si are o gradinita simpaticuta in fata casei pe cativa metri patrati. E super cand sta in living si deschide geamul care e la nivelul podelei (de fapt e mai degraba usa decat geam ca-i cat tot peretele) si privelistea da in gradinita. Peste o saptamana cand vin din Polonia s-ar putea sa ii fac o vizita si-o sa pozez sa vedeti.
Legaturile de la gard sunt din franghie. Barele care se mai vad pe-acolo sustineau crengile copacilor, cred ca majoritatea dintre ei erau destul de batrani. Si la gard si schelele de sustinere sunt din bambus.

Claudiu

Chiar te rog sa pozezi si gradinile micute si daca poti sa prinzi si cum au fost gandite pentru a fi vazute din pozitiile anume din care se sta in mod obisnuit si si pozitii de anasamblu sau pozitii care nu sunt destinate vederii , adica vederi din pozitii care de regula nu se vad in mod uzual dar care ar putea da indicatii de cum au fost "construite", aranjate.
Cum ai zis e super cand se priveste din locul anume destinat. Din cate am citit toate aceste imagini sunt anume gandite, adica intentionate.
Tot din citite stiu ca gradinile mari apar numai pe langa temple si castele. Din lipsa de spatiu si nevoia de gradini au aparut aceste  micute bijuterii si in consecinta ar folosi orice spatiu mic pentru a le crea. Am citit si despre gradini pe 2-3 metri patrati si ca au un nume anume aparte dar l-am uitat. :( In fine poate nu tot ce citesti e chiar asa.
Eventual pune intrebari si de cum o intretine. Daca are anumite secrete in aceasta privinta.
Intrebarile mele sunt oarecum un stimul de a fi atenta la tehnici si a ni le comunica si noua. Adica asa cum fura (singurul aspect pozitiv al cuvantului in afara de alte metafore cum ar fi ca: te fura gandurile intr-o gradina japoneza) ucenicul meseria de la maestri, desigur e vorba de invatat atat tehnici cat si principii, mai bine zis modul in care gandesc cand construiesc o gradina ;D.
Cum arata cartile lor despre gradinarit traditional? Poate sunt interesante cele vechi de la anticariate, daca au asa ceva.

penelopa

Ami,  chiar dacă nu am mai apărut  pe topicul ăsta, fii convinsă că te-am urmărit tot timpul. Nu am mai intervenit fiindcă,  "lumea nouă" pe care  tu ne-o prezinţi în imagini incredibile, mie îmi crează un sentiment  straniu  şi nu tocmai plăcut.  :(  Am impresia că am mai văzut, aevea, astfel de grădini, de case, de palate care, numai "palate" nu mi se par, de copaci ciudaţi şi arbuşti  perfect croiţi de mâna  omului, de pietre aşezate cu un anumit scop.  Toate aceste "amintiri" mă înfioară,  mă cutremură şi mă fac să îmi doresc să mă trezesc din visul în care nu mi-am dorit să fiu.
Natura de acolo mi se pare "artificială" .......... de pe altă planetă, o planetă total necompatibilă cu simţurile mele.
Asta nu înseamnă că încerc să schimb percepţia cuiva!  :)
Dar, sunt convinsă că, oricâte "secrete" şi tehnici ai "fura" pentru Claudiu, nu-l va ajuta la nimic aici , la noi............. în astă lume. :)
Si Gomez a intenţionat să-ţi facă acasă o mică grădină japoneză  dar, a rămas doar cu inteţia fiindcă, a realizat că ..... nu se poate realiza  :)
Şi Gomez cunoaşte foarte bine poporul şi cultura japoneză ................. că doar lucrează de o viaţă la Ambasada Japoniei ! ;)

gomez99

de o viata nu, desi citeodata mi se pare : 8)
carti despre japonia in general si despre gradinile lor sint si in romania, nu multe dar sint, dar cei care le au le ascund cu grija de ochii altora :(.  la brasov exista asociatia brasov-musashino (brasov e infratit cu musashino) care are o biblioteca frumusica. la constanta s-a incercat ceva (constanta e infratita cu yokohama), dar primarul constantei are alte hobyuri si nu s-a intimplat nimic. la iasi exista asociatia himawary care a conlucrat cu primaria sa instaleze o casa de ceai in gradina botanica. ar trebui sa mai existe. in bucuresti exista asociatia JICA Alumni care are o biblioteca bunuta dar nici un spatiu pentru ea, la tg mures este asociatia shido. in parcul hereastrau s-a plantat in urma cu vreo 5 ani o gradina japoneza, dupa un an nici nu se mai cunoastea locul.
revenind la marota cu gradina, nu as zice atit de decis ca nu se poate. eu am renuntat pentru ca nu am putut sa ma desprind de trandafirii pe care ii am acum si de aproape jungla de flori care e curtea mea. cine are o gradina de 1000-2000 mp poate face ceva care sa semene a gradina japoneza. discutia pe care intentionam eu sa o fac si nu am reusit sa o duc la capat era daca sa facem o clona a gradinii japoneze sau o configurare europeana a conceptelor ei. poate ca la iarna reusesc sa reiau discutia si sa convingem cineva sa o si puna in practica.
in alta ordine de idei trebuie sa va ginditi mereu la faptul ca asiaticii in general sint mult mai legati de traditii decit alte popoare. asta se vede bine in japonia si daca cineva chiar vrea sa se uite cu atentie in jur are la ce se gindi. pe de alta parte noua generatie e mult mai independenta si mult mai putin interesata de valorile traditionale - dar totusi e mult mai aproape de traditii decit copiii nostri.
pornind de la traditii si revenind la gradina, i-ar fi foarte usor japonezului sa puna un gardut "gratar" atit de popular in europa, si probabil ar iesi si mai ieftin. da el se incapatineaza sa piarda duminica legind cu sfoara niste bamus sau dind destui bani pe asa ceva gata facut.
daca as avea timp sa mor, as amina pentru ceva mai urgent.


http://ro.fotoalbum.eu/gomez99
http://ro.fotoalbum.eu/gomez999

martipan

Bine spus,intr-adevar, Gomez !  ;)
Si Ami,merci fain din nou pt minunatia de poze !!!  :)

Claudiu

Quote from: penelopa on September 12, 2009, 10:45:46 PM
...  imagini incredibile, mie îmi crează un sentiment  straniu  şi nu tocmai plăcut.  :(  Am impresia că am mai văzut, aevea, astfel de grădini, de case, de palate care, numai "palate" nu mi se par, de copaci ciudaţi şi arbuşti  perfect croiţi de mâna  omului, de pietre aşezate cu un anumit scop.  Toate aceste "amintiri" mă înfioară,  mă cutremură şi mă fac să îmi doresc să mă trezesc din visul în care nu mi-am dorit să fiu.
Natura de acolo mi se pare "artificială" .......... de pe altă planetă, o planetă total necompatibilă cu simţurile mele.
...
Şi Gomez cunoaşte foarte bine poporul şi cultura japoneză ................. că doar lucrează de o viaţă la Ambasada Japoniei ! ;)

Necompatibila! Dar le controleaza atat de puternic!
Da, natură artificială, fiind prea perfecta pentru simturile noastre acestea sunt stimulate si ne obliga sa trecem dincolo de orizontul obisnuit al gandurilor.
Eu vad in aceasta forta portanta a spiritului pe care o au gradinile japoneze un scop care le diferentiaza mult de celelalte gradini. Nu ca celelalte stiluri nu ar avea posibilitati de stimulare a meditatiei dar ca nu acesta e scopul lor primordial.

Pene cred ca tu ai trait mult mai intens decat noi aceste imagini. Poate chiar ai fost candva acolo. Desi nu cred, in realitatea trairilor succesive, fiind deschis si neputandu-le verifica sau infirma le accept ca ipoteze.
Deci imaginile acestea te-au facut sa traiesti aceasta durere a spiritului?
Ca si cum ai trai durerea florii de cires care, leganata de vant, cade la pamant. Dar e numai un aspect si cred ca nu ai sa negi asta caci insasi negarea ar dovedi un alt aspect, aspectul revoltei. In leganatul florii este si o multumire a implinirii si de ce nu bucuria contopirii finale cu Universul.

Candva vantul mi-a inspirat un Haiku

Cu ultima suflare,
Florea imbratiseaza
Iubitul pamant.

De fapt aceasta ar fi fost incheierea unei povesti ce am reconstituit-o din franturi si pe care am renuntat sa o mai scriu. Am renuntat, poate mai bine spus refuzat, pentru ca era vorba de sinucidera unei tinere japoneze, sinucidere pe care o banuiesc rituala si care s-a petrecut acum vreo saptezeci de ani in Mexic. Franturi ale acestei povesti le-am auzit pe la sfarsitul anului trecut de la descendentii acestei tinere. Nepoti, pe trei sferturi mexicani pe sfert japonezi, pentru care placerea spirituala suprema e shopingul gasind tot felul de semnificatii in marfurile aranjate pe rafturile supermarcheturilor si care le provoaca trairi intense dar care prin prisma educatiei catolice vedeau cu oroare gestul bunicii si ca atare isi renegau complet mostenirea japoneza.
Am renuntat sa o mai scriu caci am incercat sa vad dincolo de oroarea sau groaza nepotilor si ... vantul mi-a spus altceva. Chiar daca nu a fost chiar rituala, poate cuvantul ritual nu e cel mai potrivit, a fost o incercare. O incercare perfecta. Si m-am intrebat oare pot sa scriu asa ceva?
In fine poate totusi ar trebui sa o scriu candva fie si numai pentru mine.
Inspiratia asta de a scrie, care mai ca-mi vine sa o numesc o forma de nebunie spirituala daca nu ar fi constientizata, iti asterne in fata cuvine la care nici nu te-ai gandit si imi aduce mereu povestea inapoi refuzand sa-mi dea o alta. Dar la ce bun? Eu nu sunt scriitor si doar ma mai distram scriind apoi ardeam hartia si doar in ultima vreme am inceput sa mai arat si altora ce ma chinuie din cand in cand. Dar si asta e o forma de ardere sau poate povestea asta m-a vindecat :).

Pene ce dovada mai buna despre capacitatea gradinilor japoneze vrei decat feul in care te-au impins sa simti si sa scrii cele de mai sus? Cred ca ar trebui sa scrii mai des. N-as fi banuit ca poti trai atat de intens forta acestor gradini. Cinstit sa fiu nici nu m-am gandit la felul in care le-ai vazut. Asta ma face sa-mi placa chiar mai mult aceste gradini. Nu pentru forma care ai descoperit-o tu ci pentru puterea lor. Dar nu am sa vitregesc si celelalte stiluri de gradini.

Dar desi versurile de mai sus ar respecta Manifestul Haiku, Tokio 1999, vantul n-a fost multumit si o adiere mi-a adus forma finala,

Floarea saruta
Cu ultima suflare
Iubitul pamant.

Gomez foarte interesanta ideea de configurare europeana a conceptelor gradinii japoneze. Nu-mi place expresia de clona a gradinii japoneze. E mult prea occidental pentru mine. Nu uita ca suntem europeni orientali. Poate ar fi bine sa o privim ca o adaptare la spiritul nostru, prin simplificare dar fara a pierde esenta. O gradina care nu numai sa-ti arate frumusetea naturii, a diversitatii, care sa te fure cu marea ei de forme si culori ci o gradina in care sa te pierzi spiritual, in care gandurile inceteaza sa te mai asalteze devenind mute si-ti lasa spiritul sa hoinareasca liber prin Univers pentru a-l intelege prin prisma trairilor sufletesti.

In fine poate e doar un mod personal de a simti aceste gradini.
Uneori astfel de trairi le percep in imaginile gradinilor manastiresti europene, care sunt mult prea putin cunoscute si cercetate sub acest aspect si pentru care am teama ca peste ele se va asterne uitarea. Desi sute de ani au jucat un rol important. Prin gradini manastiresti inteleg ceva mai mult decat gradinile de ierburi miraculoase, de zarzavaturi si livezi grijite si combinate dupa secrete si cautari ancestrale trasmise pe calea uceniciei, adaugandu-le si natura plantata si dichisita din preajma constuctiilor astfel inglobate ca parte integranta a acestor gradini, a locurilor ascunse destinate reculegerii si poate mai ales natura desavarsita de Forta universala pe vechile ruine. Ruine ce impun respect prin aspectul lor atat de bogat in semnificatii si totusi atat de natural.

Ami, iarta-ne ca ti-am tulburat topicul si nu baga in seama nepriceperea noastra :)

georgette

Pene iti inteleg sentimentele pe care ti le trezeste anumite lucruri aparent straine,in cazul de fata gradinile japoneze...asa cum zicea si Claudiu ,eu sint convinsa ca ai trait  candva acolo ,si n-ai avut o viata tocmai linsitita! Japonezii au fost oameni cruzi ,daca ne gandim la aspectul fizic al problemei...ori suferinta fizica exacerbata poate influenta atat de mult sufletul uman incat de la o intrupare la alta sa pastreze memoria grozaviilor prin care a trecut anterior..asta s-a intamplat si cu tine..fiecare pastram in noi anumite informatii care reprezinta "butoane de alarma" pe care nu poti apasa fara sa starnesti valuri de emotii restrictive.Orice lucru poate trezi aceste memorii latente :imagini,locuri,obiecte din vremurile respective etc( pot fi benefice,cu incarcatura armonioasa ,revigoranta sau dimpotriva care te fac sa te strangi in sine insuti si sa nu mai vrei nici macar sa auzi ..)
Important este ca fiecare a avut posibilitatea sa si aleaga locul nasterii si de  vietuire, functie de vibratiile cu care rezoneaaza sufleteste astfel incat el sa poata evolua nestingherit in viata! Deci bucura te de gradina ta, in care te simti minunat si unde iti incarci bateriile dupa o zi de munca in lumea asta agitata  :-*
Ami,scuze pentru off topic ;D :-*

Claudiu

Himmm, ... cruzi. Nu poti judeca un popor si istoria lui doar prin prisma conceptiilor moderne, e total incorect. Nu ai dreptul sa o faci nici prin propria mentalitate insa poti incerca sa intelegi mentalitatea lor si prin aceasta sa intelegi ce au facut si care sunt rezultatele acesteia.
Carnagiul evului mediu european a egalat acest aspect, daca nu si intrecut.
Ia ganditi un pic cu cata pofta erau savurate spectacolele arderilor pe rug sau al decapitarilor. Dar cum am zis nu poti condamna prin prisma moderna.
Intradevar cruzimea practicata in raboaie cum s-a intamplat in al doilea razboi nu-si gaseste justificare fiind anacronica.
Prefer cruzimea ordinii decat cruzimea dezordinii.
In plus din cate stiu spintecarea matelor nu s-a folosit pe scara asa larga cum apare in conceptia europeana generata de romane si filme.
Cruzime sau datorie!?
Am citit ca proiectantul sef al uneia din primele nave comerciale fabricate de Japonia dupa al doilea mare razboi ar fi venit sa asiste la lansarea navei la apa cu sabia de samurai. Asa in caz ca ceva nu ar merge cum trebuie. Azi Japonia e una din cele mai puternice constructoare de nave din lume.

Nota: am editat "a judeca tun popor si istoria lui doar prin" .... Ce inseamna sa dai un raspuns grabit! Scuze.

Ami, mai iarta-ne un pic. :)

Ami

Nu stiu de ce isi cere toata lumea scuze, incep sa cred ca sunteti toti japonezi! Numai aici isi cer toti scuze chiar cand nu e cazul.
Eu ma bucur ca am deschis un subiect de discutie chiar daca duce la alte aspecte, care pana la urma sunt legate de topic.

Treacand de poze si de viata minunata de aici, exista si aspecte neplacute, mai putin roz. Eu nu-i vad cruzi pe japonezi dar ii vad de multe ori parca lipsiti de suflet, mai mult robotici, daca as putea spune asa... E complicat de explicat si nu e asta topicul aici. Asa ca nu ma abat (si eu  :P) de la subiect. Va zic doar ca imi place sentimentul pe care mi-l creaza mie gradinile japoneze: liniste interioara si relaxare. E interesant pentru ca nu sunt crescuta in cultura de aici si.. atat. Daca o sa am vreodata gradina mea poate o sa aiba si un colt japonez dar cu siguranta o sa fie si o suprafata de 10 ori mai mare (decat cea japoneza) cu multe flori colorate! Pentru ca asa simt si asa sunt eu-colorat  ;D nu alb negru! Poate o sa detaliez devierea de subiect in alt replay, acu trebuie sa revin la partea stiintifica a vizitei mele in Polonia! Pe curand!

Claudiu

Quote from: Ami on September 14, 2009, 02:12:19 PM
Nu stiu de ce isi cere toata lumea scuze, incep sa cred ca sunteti toti japonezi! ....
Tocmai ca sa pastram atmosfera topicului. Parca e mai bine asa decat sa ne inversunam la tot pasul.

In rest dupa cum am zis nu am sa vitregesc celelalte stiluri de gradini. Fiecare cu rostul ei. :)

Iarta indrazneala.  ;D

Ami

Salut tuturor din nou!
Activitatea mea pe forum a inceput cu gradina botanica din Hamamatsu daca imi amintesc bine. Saptamana trecuta am vizitat-o iar, insa are o fata mult diferita fata de cea din primavara pentru ca are loc aici o expozitie interesanta. Poze si amanunte gasiti aici http://ariesami.blogspot.com/2009/09/hamamatsu-flower-park-mosaic-culture.html.
Sper sa va placa!

sicamin

Multumim Ami!  super expozitia.

martipan

Supeer,chiar ma intrebam de ce nu spui nimic despre vizita din Polonia !!!
Felicitari pt premiu,esti o bazata  ;D ;) !
Multumim mult pt imagini, superbe catacombele,intr-adevar !
Iar sculpturile in plante sunt o minune,nu te puteai astepta la altceva decat meticulozitate si detaliu din partea asiaticilor ! ::)
Bafta la noroc ,te mai asteptam incarcata cu poz(n)e !

Ami

Multumesc pentru urari!
Ce sa zic de vizita in Polonia? N-am vazut nimic care sa se potriveasca cu topicul forumului ;D
In rest ce sa zic, astept sa treaca ploaia sa mai vizitez cate ceva pe aici. Ploua de trei zile si se pare ca mai tine vreo saptamana...
I'll be back! :P Numai bine!

georgette

Ami...daca nu se potriveste(si  nu are cum sa se potriveasca  ;D ) deschide alt topic (unul general,caci Ami circula.. ;) ) de ex: "Jurnalul lui Ami" sau "Calatoriile lui Ami".. :D :-* :-* :-*
te asteptam!

Ami

Salutari tuturor si La multi ani Nicoletelor si Nicolailor!

Am stat ce-am stat prin laboarator si n-am mai dat nici un semn de viata, dar a venit si vremea plimbarilor si pozelor. Aproape trei zile in Kyoto s-au soldat cu aproape o mie de poze, cateva din ele le puteti gasi aici http://ariesami.blogspot.com/2009/12/kyoto.html. A fost superb, in zilele ce urmeaza vreau sa vad frunzele ruginii si pe-aici prin zona.
O saptamana minunata va doresc!

sicamin

Multumim Ami ! Cu asa o prezentare si cu minunatele poze ,cum sa nu ne simtim bine ?

Ami

Multumesc pentru aprecieri! Cel mai mult ma bucur cand reusesc sa aduc o bucurie altora.

cara

ami, pozele astea sunt ireal de frumoase!  :-*